Doua secole de la prima rapire a Basarabiei !



           Aceasta imagine, preluata de pe site-ul ziuaveche.ro, ni s-a parut a exprima cel mai bine sentimentele cu care noi cei de astazi ne putem raporta la evenimentul de care ne despart doua secole.
            Atunci, pe 16/28 mai 1812,  la .......     


imagine preluata de pe site-ul traiesteromaneste.ro

........Hanul lui Manuc, se incheia, intre rusi si turci, o pace ce-i afecta doar ....pe romani .
        "Prutul - se stipula in document - de unde acest rau patrunde in Moldova, apoi din acel loc, malul stang al acestui fluviu pana la Chilia si la varsarea sa in Marea Neagra,vor face hotarul intre cele doua imparatii, Rusia si Turcia" .
         Teritoriu cedat astfel Rusiei avea o suprafata de 45.630 km2, cu 7.500 mai multi decat suprafata ce ramanea Moldovei.Tarul Alexandru I isi sporea numarul de supusi cu 482.630 de suflete,locuitori a 5 cetati, 17 targuri si 685 de sate.Din punct de vedere etnic, structura populatiei era : 86% romani, 6,5% ruteni, 4,2% evrei, 1,5% lipoveni ....
          Reactia boierilor moldoveni, desigur fara rezultat, s-a produs cateva luni mai tarziu adica pe 26 octombrie cand intruniti in Divan i-au prezentat lui Scarlat-voda Calimach un protest contra tratatului prin care,spuneau boierii, rusii au rupt din pamanturile Moldovei regiunea cea mai manoasa "tot trupul si inima tarii" .
           Vom vorbi despre consecintele inca actuale ale unei decizii care s-a luat fara ca romanii sa fie macar incunostiintati .....
           Vom vorbi despre ecoul pe care rapirea din 1812 il starneste in sufletele celor ce traiesc astazi la staga sau la dreapta Prutului ....

Chisinau, mai 2012 - ziuaveche.ro


Invitatii emisiunii sunt dl.acad Dan Berindei, vicepresedintele Academiei Romane si dl.dr.Vitalie Varatec.

10 Mai in istoria romanilor.

          1 mai 1866 - Adunarea Deputatilor adopta o motiune solemna prin care se consacra ca definitiva Unirea Principatelor si proclama Domnitor pe Carol I (109 voturi pentru, 6 abtineri, nicio impotrivire).In textul declaratiei adoptate atunci se scria "ca vointa nestramutata a Principatelor Unite este de a ramane pururea ceea ce sunt, o Romanie una si nedespartita sub domnia ereditara sub domnia ereditara a unui principe strain, luat dintr-una din familiile suverane ale Occidentului si ca principele ereditar al Romaniei una si nedespartita este principele Carol- Ludovic de Hohenzolern - Siegmaringen pe care Adunarea la randul sau il proclama sub numele de Carol I"
          8 mai 1866 - Dupa ce, a plecat din Elvetia si a strabatut incognito Austria, aflata in pragul razboiului cu Prusia,principele Carol de Hohenzolern Siegmaringen, ajunge cu vaporul la Turnu Severin si pune pentru prima data piciorul pe pamant romanesc.

          10 mai 1966 - Principele Carol depune juramantul in fata Parlamentului . "Jur  a fi credincios legilor tarii, a pazi religiunea romanilor, precum si integritatea teritoriului ei si a domni ca domn constitutional".Textul a fost citit de Nicolae Haralambie, locotenent domnesc, Carol rostind doar  " Jur "

10 Mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen soseste in Bucuresti, capitala Romaniei, si depune juramantul in fata Parlamentului (tablou de Theodor Aman - Muzeul Aman, Bucuresti).

Imagine preluata de pe site-ul  www.cs.kent.edu/~amarcus/Mihai/romanian/diverse Authors: Andrian Marcus and Dragos Sabau

          Asfel ziua de 10 Mai intra in istoria romanilor  ca simbol al regalitatii.
          S-au implinit in aceste zile 135 de ani de cand Camera si Senatul Principatelor Unite au votat, la 9 mai 1877, iar a doua zi Principele Carol promulga independeta tarii. Adresandu-se reprezentantilor Parlamentului el spunea ca nu-i pare rau ca a venit in Romania,tara de viitor, care a devenit tara sa. In discursul rostit atunci, principele sublinia apasat ca :"Avenit vremea sa se rupa acele legaturi rau definite si fara temei,care se numeau in Constantinopol suzeranitatesi pentru Bucuresti vasalitate."
           In fruntea armatei romane, ascultand "muzica ce-mi place" , Carol I a reusit sa faca din dezideratul independentei un fapt implinit.

            Carol I, pe frontul anitotoman, la Poradim (forografie de Carol Popp de Szatmary, Biblioteca Academiei, Cabinetul de Stampe).Imagine preluata de pe site-ul  www.cs.kent.edu/~amarcus/Mihai/romanian/diverse Authors: Andrian Marcus and Dragos Sabau

                 Tot intr-o zi de 10 mai s-a produs un alt moment fast al istoriei noastre.Carol I a devenit Rege punandu-si pe frunte coroana de otel ce simboliza statutul nou al unei noi Romanii.
               

            10 Mai 1881, Carol I a fost incoronat ca Rege al Romaniei, iar Romania a fost ridicata la rangul de Regat (gravura publicata in Suddeutche Zeitung). Imagine preluata de pe site-ul  www.cs.kent.edu/~amarcus/Mihai/romanian/diverse Authors: Andrian Marcus and Dragos Sabau

            10 Mai in istoria romanilor,o emisiune in care vom vorbi despre trecut cu dorinta,nu odata marturisita, nu doar de a intelege vremurile cele vechi ci mai ales de a le deslusi pe cele in care traim.

            Invitatul emisiunii este domnul dr.Florin Sperlea un distins si reputat istoric militar.
            

Spic cu spic,patriei snop !

         Ogoare infratite,campii intinse fara haturi si spini,mecanizare intensiva ,aplicarea celor mai inaintate cunostinte agrozootehnice si nu in ultimul rand eliberare taranului de exploatare.Astfel infatisa propaganda comunista binefacerile colhozului. Aceeasi propaganda ii facea partasi pe toti romanii la entuziasmul cu care taranii imbratisau aceasta idee venita ca si lumina,fireste,de la Rasarit.

         Se trecea de la :

feudalismul prezent ,din pacate si astazi

 

la progres tehnic



si ...belsug !

      Entuziasmul de vitrina al taranilor

ajungea la apogeu in aprilie 1962 cand la plenara PMR si apoi la o sesiune speciala a MAN,Gh.Gh.Dej anunta incheirea colectivizarii raportand cu mandrie ca 96% din suprafata arabila a tarii si 3.201.000 familii de tarani fac parte din structurile colectivizate.
       Era o noua mare victorie a oranduirii socialiste.Dupa desfiintarea burgheziei ca clasa,dupa distrugerea elitei politice,amputarea ,dresarea sau infricosarea celei culturale venise randul "transformarii socialiste" a taranimii.

participanti la festivitati afland din Scanteia ...cat sunt de fericiti

   Cum a intrat agricultura pe fagasul luminos al comunismului ?Mai intai prin minciuna.Teohari Georgescu de pilda dezmintea cu tarie ,in 1946,zvonurile privind colectivizarea pamantului. Apoi prin divizare aplicand lozinca stalinista : Sprijina-te pe saraci,aliazate cu mijlocasii si loveste in chiaburi !

                                               Trece-o noapte,trece inc-o zi
                                               Se ascute lupta intre clase
                                               Iar chiaburii se arat-a fi
                                               Elemente tot mai dusmanoase.

 Astazi acest catren ne poate face sa zambim ca si "mesajul" unor caricaturi de acest tip :

       Atunci insa,in urma cu 50-60 de ani ele erau doar exprimarea "artistica" a unor adevaruri dramatice.

        Chiaburii numiti lipitori ,sabotori ,exploatatori au luat primii drumul inchisorilor sau pe cel al deportarilor.Mijlocasii au fost siliti sa predea cote de cereale ,lapte ,carne ,fructe ,mult peste puterile lor si amenintati cu puscaria sau munca fortata au cedat.

        Nu insa cu usurinta.

      Gh.Gh.Dej insusi sustinea la Plenara din 30 noiembrie - 5 decembrie 1961, ca in procesul colectivizarii ,numai pana in mai 1952 fusesera arestati in numele luptei impotriva chiaburilor ,peste 80.000 de tarani dintre care 37.000 mijlocasi si 7 000 de tarani saraci . 

     Rezultatul ,cu totii au devenit dupa propria exprimare : slugi pe pamantul nostru .

     Spic cu spic ,patriei snop ! - clama o binecunoscuta lozinca.Doar ca ,in lipsa puternicei motivatii pe care ti-o da doar sentimentul de proprietate ,transformarea socialista a agriculturii ,a facut ca snopul patriei sa nu creasca pe masura investitiilor si a progreselor pe care le inregistrase tehnica intr-o evolutie de zeci de ani.

     Mai mult decat atat ,urmare a experientei traumatizante a colectivizarii ,in lumea satului romanesc a aparut  si o reactie de respingere a formelor moderne de asociere fara de care astazi agricultura nu se poate practic dezvolta.

     Vom vorbi in emisiunea de astazi despre colectivizare ,la implinirea a jumatatea de veac de la festivitatile ce marcau incheierea ei ,avandu-l invitat pe domnul prof.dr Octavian Roske ,cercetator la INST ,o adevarata autoritate in istoria comunismului romanesc .



Guernica sau imaginea eterna a unei drame .....

        Nu voi spune fireste ceva nou daca voi afirma ca memoria isi selecteaza dupa criterii greu cuantificabile reperele care o fac sa se activeze .... Daca ne referim la "oamenii ,faptele sau intamplarile" trecutului istoric ,adevarul celor spuse pare si mai evident.Simpla rostire a numelui lui Rodrigo Diaz de Bivar ,El Cid Campeador ,eroul cunoscutei legende ne reaminteste tot ce am stiut vreodata despre Reconquista ,despre Regii Catolici ,ba chiar si despre descoperirea Americii sau frumusetea Alhambrei ...       
        Ramanand in trecutul Spaniei ,un trecut mai apropiat de aceasta data ,vom constata ca o pictura ,e drept nu una oarecare ,ne evoca Razboiul Civil mai profund decat o pot face multe tomuri de documente !

            Arta lui Pablo Picaso ne rascoleste ,paradoxal sau nu mai mult decat fotografiile ..........

..............crudei realitati  a Razboiului Civil ce a insangerat Spania timp de trei ani (1936 - 1939 )  si a lasat in urma rani inca nici astazi pe deplin tamaduite . 
              S-au implinit in aceste zile 75 de ani de  la evenimentul cumplit fixat pentru eternitate pe retina omenirii de marele pictor .   
              Era 26 aprilie 1937 ,ora 16 si 30 de minute .Un orasel din nordul Spaniei ,din Tara Bascilor ,situat la 30 de km de Bilbao  a devenit tinta unui atac aerian fara precedent.
              Mai intai un Heikel 111 a bombardat micuta asezare locuita atunci de doar cca 6000 de oameni la care se adaugau si refugiatii goniti din zona frontului .Trei escadrile de Junkers 52 si avioane de vanatoare Messerschimidt 109 ,atacand in valuri timp de aproximativ 4 ore ,au aruncat apoi bombe incediare sau i-au mitraliat pe fugari.Se pare ca la "operatiune " au participat 43 de avioane apartinand vestitei Legiuni Condor trimise de Hitler in sprijinul fortelor franchiste .  Cele peste 50.000 kg de bombe au facut ,dupa unele surse ,1654 de morti si au ranit alti 889 de oameni .se apereciaza de asemenea ca 70% dintre cladirile din guernica au fost total distruse iar 20% partial afectate.
               Atacul aviatic a fost resimtit insa si ca un atentat asupra valorilor sacre ale poporului basc .Guernica era si este adevarata capitala spirituala a bascilor.Sub vestitul stejar ,care din fericire a ramas ca prin minune neatins ,se intrunea din doi in doi ani " Adunarea inteleptilor basci "
                La doar cateva luni ,in iunie 1937 ,Pablo Picaso expunea la Paris ceea ce avea sa devina cea mai conoscuta cratie a sa :

                Despre razboiul civil spaniol dar mai ales despre episodul Guernica vom vorbi in emisiunea pe care va invitam sa o ascultati .Oaspete ne este domnul prof.dr. Marian Stefanescu , cel mai bun cunoscator al istoriei spaniei din aceasta perioada.
                 Intors de pe frontul spaniol ,celebrul scriitor George Orwell , scria intr-un ziar englez la 29 iulie 1937  ca " Razboiul din Spania a produs cea mai bogata recolta de minciuni dupa Primul Raszboi Mondial ..." Vom incerca ,dupa 75 de ani ,sa despartim minciunile de adevar ....

IN MEMORIAM - acad . FLORIN CONSTANTINIU

       Am ezitat cateva zile inainte de a posta acest text.....Veti fi de acord cu mine ca la despartirea de oameni pe care i-ai pretuit si iubit cuvintele se oranduiesc mai greu in propozitii si fraze si nu exprima nici pe departe avalansa de imagini ,sentimente ,amintiri ce isi cer intaietate .Aproape ciudat insa ,cele ce-si castiga dreptul sa ne reprezinte sunt de cele mai multe ori conventionale si chiar banale .De aici ezitarea. Cum sa infatisezi o astfel de personalitate ,atat de diferita de conventional ,de obisnuit ?

         L-am cunoscut pe acad Florin Constantiniu acum mai bine de doua decenii si m-a fascinat din prima clipa . Nu stiam ce sa admir mai intai ,inteligenta ,pasiunea ,educatia ,altruismul ,grija ca nimeni in prezenta lui sa nu se simta stanjenit .......

In orice carte sau la orice aparitie publica il descopereai acelasi adica ....surprinzator !
            Sub vraja cuvantului sau,

trecutul prindea pa data contur ,personalitatile lui evoluau ca intr-o opera cinematografica in care regizorul le ajuta sa fie .....chiar ele insele .
         Am petrecut multe ore in compania sa .Ore in care am discutat indelung despre istorie ,despre lumea de ieri dar si desprea cea de astazi .Am remarcat deplina sa sinceritate atunci cad rememora trecutul ,cu competenta omului de stiinta dar si atunci cand se ingrijora in ceea ce priveste prezentul si mai cu seama viitorul ."Este poate cel mai obiectiv istoric roman" mi-a spus odata domnul Corneliu Coposu la inceputul anilor ;90.Il citez pentru ca marturia sa este a unui martor al istoriei ,a unui actor al istoriei dar si a unui intelept .Academicianul Florin Constantiniu era o sinteza unica de calitati . De aici succesul - O istorie sincera a poporului roman - este fara indoiala un exemplu ,de aici admiratia si tot de aici unele ....invidii .      
       Va fi avut si defecte  ? Cu siguranta . Indraznesc insa sa sustin ca nu ele au contat si nu ele vor conta in aprecierea sa.
       Academicianul Florin Constantiniu a fost un om profund religios .Tocmai de aceea va invit sa ascultati vocea sa cu un timbru inconfundabil intr-o emisiune in care ne-a vorbit despre credinta .

                     A plecat dintre noi in Vinerea Mare ,a fost inmormantat a doua zi de Pasti .Va fi fiind aceasta trecere parte a unei Taine ?      

                                                                              

Ion Gavrila Ogoranu .Aproapele in slujba Aproapelui .

                Brazii se frang dar nu se indoiesc ,un titlu excelent ales pentru cartea unei vieti traite cu demnitate .
                L-am cunoscut pe autor ,pe Ion Gavrila Ogoranu !

                 A fost una dintre sansele pe care mi le-a oferit profesia de ziarist .De ce o sansa ? Va voi povesti o intamplare .....
                 Era o zi de vara ,la inceputul anilor '90 .ma afam impreuna cu ion Gavrila Ogoranu intr-una dintre celulele temnitei de la Sighet ,transformata de Fundatia Academia Civica in Memorial ,in chiar celula dedicata luptei partizanilor anticomunisti din muntii Fagaras .ni s-au alaturat doi  tineri vizitatori ,un german si un roman .Nu stiau prea multe prea multe despre comunism si au ascultat fascinati explicatiile date cu competenta ,calm ,detasare si nemarginita bunavointa de omul in varsta ,cu plete albe ,ochi albastri ,figura blada si vorba linistita .
                   Cine este ? M-au intrbat la sfarsit .Este omul a carui fotografie din tinerete tocmai o priviti - am raspuns si apoi dupa o clipa de ezitare am adaugat : un erou .

      De ce am ezitat ? Pentru ca multe cuvinte ,stim cu totii ,si-au pierdut prin folosire abuziva....sensul .In cazul lui Ion Gavrila Ogoranu era ,pur si simplu ,cuvantul potrivit .
      Cum altfel l-am putea numi pe cel care la 24 de ani student fiind la doua facultati (agronomia din Cluj si Institutul de Studii economice din Brasov ) ,a ales sa se opuna cu arma regimului comunist.
       A facut-o in Muntii Fagaras si nu numai ,pana in 1958 .Impotriva grupului sau de tineri au fost trimise numeroase potere de militieni si securisti fara insa a reusi sa-i captureze. Desigur ,extrem de important a fost ajutorul pe care partzanii l-au primit de la localnici ,de la cei care ii considerau de-ai lor.
      Asa se explica faptul ca a fost judecat in lipsa,in 1951 si fereste ,condamnat la moarte . A scapat insa atunci dar si maintarziu de condamnare ,in mare parte datorita curajului dovedit de sotia sa , Ana care l-a ascuns in satul Galtiu din judetul Alba pana in anul 1976 !

         
        Cand ,in sfarsit ,a fost descopetit de Securitate ,tot ea a fost cea care areusit ca poveste vietii sale sa fie cunoscuta de Presedintele Richard Nixon si la interventia acestuia sa se pronunte gratierea .
        Exista momente in istorie cand cineva este chemat sa se sacrifice , obisnuia sa spuna Ion Gavrila Ogoranu vorbid despre lupta pe care au purtat-o el si cei care i-au impartasit nu doar convingetile ci si curajul . Era convis ca numai astfel celalti ,contemporani sau urmasi vor putea trai in demnitate .
         Ioan Gavrila Ogoranu ,bradul de la Galtiu s-a frant in mai 2006 ,niciodata nu s-a indoit.

         Puteti sa-i ascultati vocea si sa-i apreciati sinceritatea si intelepciunea intr-o inregistrare document pe care am realizat-o in decembrie 1998 . Tema emisiunii difuzata atunci in premiera : Aproapele in slujba Aproapelui .
         Dan Manolache  va ureaza sa va insoteasca linistea ,lumina si speranta in trecerea si petrecerea Marii Sarbatori a Invierii Domnului nostru Isus Hristos .

Asa ne place istoria ! Magazin Istoric ,45 de ani de aparitie !

        A fost o vreme in care istoria noastra si nu numai a noastra parea ca exista doar penru a dovedi ca omenirea se indrepta " legic" catre " ultimul sau stadiu de dezvoltare " adica oranduirea comunista ...Inceputa inca din Comuna Primitiva ,lupta de clasa avea ,fireste ,sa-si gaseasca si ea un sfarsit glorios .
        Cu atat mai mare ne-a fost bucuria sa descoperim  ,nu doar in amintirile parintilor si bunicilor ,in afirmatiile retinute ale profesorilor sau in cartile salvate in bilioteca de acasa ,ci chiar intr-o revista cu tiraj de masa ,sa descopem asadar ca exista si o altfel de istorie si anume cea adevarata .Revista era ,fireste ,MAGAZIN ISTORIC   iar primul  numar a aparut in aprilie 1967 adica cu exact 45 de ani in urma .
         Satisfactia era sporita si de faptul ca noi ,cititorii ,ne puteam face propria parere despre evenimente din trecut citind chiar documente sau marturii si nu doar interpretarea lor .Astfel ,de pilda ,in primele 6 numere au fost publicate Stenogramele Conferintei de la Ialta ( minuta sovietica ,confruntata si completata cu minutele delegatiilor britanica si americana) ,iar pe parcursul unui intreg an,tot incepand cu primul numar , Memoriile lui Constantin Argetoianu ...                                                                                                 Aparitia Magazinului Istoric a fost ,fara indoiala o decizie politica .Intr-o perioada caracterizata de un anumit liberalism ,partidul dorea ca printr-o reevaluare a trecutului ,prin renuntarea la stereotipurile ideologice ce i se aplicau ,sa se legitimeze ca partid national. Va fi reusit ? Nu vom starui asupra formularii unui raspuns.Vom spune doar ca asemenea invataturii desprinse din cunoscutul proverb unde dai si unde crapa efectul aparitiei revistei a fost mult mai amplu . Acest succes s-a datorat in cea mai mare parte profesionalismului ,diplomatiei si curajului corpului sau redactional .Iata doar cateva fotografii istorice pe care cu amabilitate ni le-au pus la dispozitie colegii nostri de la Magazin Istoric :

              

              Generatii de cititori si-au completat sau chiar si-au format o cultura istorica ,de mare ajutor pentru a-si castiga o adevarata independeta de gandire .Magazinul Istoric si-a pastrat atractivitatea chia daca in anii '80 ,tot mai putine erau paginile necontaminate de cultul personalitatii sau de constrangerile ideologiei .

               Vom vorbi despre trecutul revistei apelad si la fonoteca emisiunii Pagini de Istorie in care am pastrat cateva interviuri realizat la alte momente aniversare sarbatorite in 1992 sau 1997 .Ii vom putea astfeu rauzi sau auzi ,vorbind despre Magazin Istoric pe Dumitru Almas - primul sau director , Constantin Antip - primul redactor sef ,acad. Virgil Candea - unul dintre primii colaboratori ,parintele profesor Dumitru Staniloaie si fireste Cristian Popisteanu al carui nume este aproape sinonim cu cel al revistei .

                Vom vorbi asadar despre trecutul dar si despre prezentul revistei avandu-i ca invitati in studio pe domnii Marian Stefan ,din 1967 membru al redactiei si Dorin Matei ,actualul redactor sef al Magazinului Istoric .